Resturile din industria lemnului pot deveni materie primă pentru proteine destinate hranei peștilor. Un proiect european a arătat cum lemnul – biomasa lemnoasă – poate intra într-un nou lanț economic. De la pădure la acvacultură.
Un proiect mai vechi, dar din care putem învăța foarte multe și azi. De exemplu, ce facem cu resturile de lemn? O parte este folosită pentru energie. Alta are o valoare economică redusă. Proiectul despre care vorbim propune o altă soluție.
Proiectul se numește SYLFEED. A urmărit transformarea biomasei lemnoase în proteine pentru hrana animalelor. Tehnologia s-a bazat pe fermentație. Lemnul a fost prelucrat. Apoi au intrat în proces microorganisme specializate. Rezultatul. o proteină unicelulară. Aceasta poate fi folosită în hrana peștilor.
De la lemnul din pădure la furaje
Materia primă este lignoceluloza. Ea poate proveni din lemn și din resturile industriei forestiere. Prin procesare, componentele lemnului sunt transformate într-un substrat pentru microorganisme. Acestea produc proteine. Produsul obținut în proiect a fost denumit SylPro.
Materia primă nu concurează direct cu producția de alimente. Nu sunt folosite cereale sau soia pentru producerea proteinei. Este folosită o resursă nealimentară.
Apare astfel un nou lanț economic:
Resturi forestiere → Biorafinărie → Proteină → Furaje → Acvacultură
Este exact tipul de circuit urmărit de bioeconomie.
Un proiect de aproape 10 milioane de euro
SYLFEED a avut un buget total de aproximativ 10 milioane de euro. Contribuția Uniunii Europene a fost de 8,695 milioane de euro. Proiectul a început în septembrie 2017. S-a încheiat în august 2021.
Rezultatele sunt cele mai interesante. Cercetătorii au testat proteina în hrana peștilor. Rezultatele au fost bune. Potrivit raportului final, SylPro a putut fi introdus în furaj în proporție de până la 20% fără efecte negative asupra creșterii și digestibilității peștilor.
Proiectul a analizat și impactul asupra mediului. Evaluarea ciclului de viață a indicat un profil de mediu favorabil pentru proteina obținută din lemn.
Pădurea și acvacultura pot lucra împreună
În economia tradițională, industria forestieră și acvacultura sunt sectoare separate. SYLFEED a încearcat să le conecteze. Industria lemnului furnizează biomasa. Biorafinăria o transformă în proteină. Industria furajelor folosește proteina. Fermele piscicole folosesc furajul. Fiecare etapă creează valoare.
Proiectul estimează că Europa ar putea avea potențialul pentru peste 50 de biorafinării de acest tip. Acestea ar putea produce cel puțin 1,4 milioane de tone de proteine. Miza este reducerea dependenței Europei de importurile de proteine pentru furaje.
Ce poate învăța România?
România are resurse importante. Are păduri. Are industrie de prelucrare a lemnului. Are agricultură. Are și acvacultură. Are, de asemenea, cantități importante de reziduuri și subproduse. Problema este modul în care sunt valorificate. Multe dintre acestea sunt vândute ca materii prime. Valoarea adăugată rămâne redusă.
Modelul SYLFEED arată o altă direcție. Un reziduu poate deveni materie primă. Materia primă poate deveni produs industrial și poate intra într-un alt sector economic. În cazul de față, legătura este între pădure, biotehnologie și acvacultură.
Pentru România, un astfel de model ar putea crea noi investiții.
Nu întrebi doar cât valorează materia primă. Întrebi ce altceva poți produce din ea. Aceasta este una dintre ideile centrale ale bioeconomiei.