Resturile agricole, gunoiul de grajd, lemnul, deșeurile alimentare sau subprodusele fermelor pot deveni energie, fertilizanți și materii prime pentru noi afaceri. Bioeconomia începe să fie privită în Europa nu doar ca politică de mediu, ci ca șansă economică pentru mediul rural.
Satul românesc produce hrană. Produce lemn. Produce lapte și carne. Dar produce și cantități importante de resturi organice. O mare parte dintre acestea sunt tratate în continuare ca deșeuri.
Aici începe bioeconomia rurală. În loc să arunci sau să elimini o resursă biologică, încerci să o introduci într-un nou circuit economic. Resturile unei activități pot deveni materia primă a alteia. Este o idee simplă, dar care poate schimba economia unei comunități rurale.
De la gunoi de grajd la energie
Unul dintre cele mai clare exemple este gunoiul de grajd. Într-o fermă, el reprezintă o problemă de depozitare și de mediu. Într-o instalație de biogaz, aceeași materie poate deveni resursă energetică. Prin fermentare anaerobă se obține biogaz. Acesta poate fi folosit pentru producerea de electricitate și căldură sau poate fi purificat până la biometan.
România are deja o schemă de ajutor de stat destinată investițiilor în producția de biogaz pe bază de gunoi de grajd. Ministerul Mediului a propus în vara acestui an modificarea schemei. Obiectivul este tocmai transformarea unui deșeu agricol într-o sursă regenerabilă de energie.
Paiele și resturile vegetale nu sunt neapărat deșeuri
Aceeași logică poate fi aplicată și altor resurse. Resturile vegetale pot intra în producția de compost sau pot avea diferite utilizări industriale, în funcție de tipul și calitatea biomasei. Resturile provenite din industria lemnului pot fi transformate în produse cu valoare adăugată.
Subprodusele industriei alimentare pot fi valorificate pentru obținerea unor ingrediente, materiale, fertilizanți sau energie. Nu orice rest trebuie ars. Nu orice deșeu trebuie transportat și depozitat. Uneori poate deveni materie primă. Aceasta este una dintre ideile centrale ale economiei circulare bazate pe resurse biologice.
La Rășinari se caută modele care pot funcționa
Subiectul a fost discutat în România chiar zilele trecute. În 17 și 18 septembrie, la Rășinari, reprezentanți ai administrației, universităților, mediului de afaceri și societății civile s-au întâlnit într-un atelier dedicat bioeconomiei circulare.
Evenimentul a avut loc în cadrul proiectului european RIBES – Regional Inclusive Biobased Entrepreneurship Solutions și a fost organizat de Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, împreună cu ASIMCOV și Fundația ADEPT.
Tema importantă nu este însă proiectul în sine. Întrebarea este ce afaceri pot apărea în jurul resurselor pe care satul le are deja. Și, mai ales, cum poate rămâne o parte mai mare din valoarea creată chiar în comunitatea rurală.
Europa pune bioeconomia pe lista priorităților
Direcția este tot mai vizibilă și la Bruxelles. Comisia Europeană a adoptat pe 8 septembrie noua abordare strategică pentru cercetare și inovare în agricultură, silvicultură, mediul rural și sistemele alimentare. Unul dintre cele opt domenii preliminare ale programului AgRI 2040 este chiar bioeconomia în agricultură, silvicultură și zonele rurale.
Iar abordarea nu se limitează la cercetare. Comisia spune explicit că rezultatele cercetării trebuie să ajungă pe piață. Sunt vizate fermele, IMM-urile, startup-urile, întreprinderile din industria alimentară, silvicultorii și comunitățile rurale.
Există și bani. Parteneriatul european Circular Bio-based Europe Joint Undertaking, finanțat în cadrul Horizon Europe, are un buget de 2 miliarde de euro. Printre obiective se află valorificarea fluxurilor secundare și a deșeurilor din agricultură și silvicultură și crearea unor noi oportunități economice în mediul rural.
Problema României: vindem ieftin și cumpărăm scump
Pentru România, miza este mai mare decât gestionarea deșeurilor. Este vorba despre valoarea adăugată. O economie rurală care vinde în principal materie primă rămâne vulnerabilă. Câștigul important apare acolo unde materia primă este procesată și transformată într-un produs nou.
Un kilogram de biomasă are o valoare. Dar energia, fertilizantul, materialul sau produsul industrial obținut din acea biomasă pot avea o valoare mult mai mare. Aici ar putea fi una dintre marile oportunități ale satului românesc. Nu doar să producă mai mult, ci să transforme mai mult din ceea ce produce deja.
Fotografii de la evenimentul de la Rășinari:
