Europa a construit colectarea separată în jurul cetățeanului. Hârtia, sticla, plasticul și biodeșeurile trebuie despărțite înainte să plece de acasă.
În Statele Unite s-a răspândit și modelul opus: materialele reciclabile sunt puse împreună, iar separarea se face industrial.
O analiză publicată de Anthropocene Magazine pune față în față cele două sisteme. Iar rezultatul este mai puțin previzibil decât pare.
Comoditatea aduce mai mult material
Sistemul american „single-stream” a pornit de la o constatare pragmatică: dacă reciclarea este simplă, participă mai multă lume. În unele comunități care au trecut la un singur container pentru reciclabile, cantitatea colectată a crescut cu 20%, iar în anumite cazuri chiar cu 84%.
Există însă un cost. Materialele amestecate se contaminează mai ușor, iar ceea ce intră în instalația de sortare nu mai are întotdeauna aceeași valoare ca materialul separat de la sursă.
Aici modelul european are avantajul său: hârtia, sticla sau plasticul ajung mai curate și pot redeveni mai ușor materie primă.
Roboții intră în ecuație
Tehnologia începe însă să schimbe raportul dintre cele două sisteme. Senzorii optici, camerele și sistemele bazate pe inteligență artificială pot identifica materialele pe benzile de sortare cu o precizie tot mai mare. Separarea nu mai depinde exclusiv de ceea ce a făcut cetățeanul în fața pubelelor.
Și tocmai aici discuția devine una de bioeconomie. Nu este suficient să colectezi un PET separat. Important este dacă acel PET ajunge din nou materie primă, cât costă operațiunea, câtă energie consumă și ce calitate are materialul recuperat.
România: 1,3% se întoarce în economie
Cifrele României arată dimensiunea problemei. În 2023, țara noastră recicla aproximativ 12% din deșeurile municipale, cea mai redusă rată din Uniunea Europeană. Un alt indicator este poate și mai relevant: în 2024, numai 1,3% dintre materialele folosite în economia României proveneau din materiale reciclate. Media UE era de 12,2%.
Așadar, discuția despre reciclare nu se poate opri la colectarea separată. Miza reală începe după ce mașina de salubritate a plecat: capacitatea de sortare, calitatea materialului recuperat, industria care îl poate folosi și existența unei piețe pentru materia primă secundară.
Putem avea multe pubele colorate și foarte puțină economie circulară. România este, deocamdată, exemplul acestei diferențe.
Foto: Piotr Bieniecki / www.fototeo.pl license: CC BY-SA 4.0