Cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă. 14: Viaţa acvatică

Articole similare

Cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD) sau Obiectivele Globale, asumate de țara noastră alături de cele 193 de state membre ONU în septembrie 2015, acoperă o gamă largă de tematici care promovează acțiunea globală în trei arii de dezvoltare durabilă principale: economie, societate și mediu.

Cele 17 ODD-uri se adresează în egală măsură atât statelor și regiunilor subdezvoltate, cât și celor dezvoltate.  Astfel, până în 2030, statele lumii s-au angajat să elimine sărăcia și foametea, să combată inegalitățile și injustiția și să adopte măsuri active privind protecția mediului înconjurător. 

Oceanul absoarbe aproximativ 23% din emisiile anuale de CO2 generate de activitatea umană și ajută la atenuarea impactului schimbărilor climatice. De asemenea, oceanul a absorbit mai mult de 90% din excesul de căldură din sistemul climatic.

Potrivit ONU, nivelurile tot mai mari de deșeuri în oceanele lumii au, de asemenea, un impact major asupra mediului și economic. În fiecare an, se estimează că între 5 și 12 milioane de tone metrice de plastic intră în ocean, costând aproximativ 13 miliarde de dolari pe an – inclusiv costurile de curățare și pierderile financiare în pescuit și alte industrii. Aproximativ 89% din gunoiul de plastic găsit pe fundul oceanului sunt articole de unică folosință, cum ar fi pungile de plastic.

Aproximativ 80% din tot turismul are loc în zonele de coastă. Industria turismului legat de ocean crește cu aproximativ 134 miliarde USD pe an, iar în unele țări, industria susține deja peste o treime din forța de muncă.

Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă din cadrul Guvernului României explică pe larg fiecare obiectiv în parte.

Le prezentăm și noi, pe rând.

Conservarea şi utilizarea durabilă a oceanelor, mărilor şi a resurselor marine pentru o dezvoltare durabilă

Omenirea nu depinde de mediul acvatic doar prin pescuit, comerţ şi transport, ci depinde fundamental de această ambianţă. Majoritatea oxigenului din atmosferă (aproximativ 70%) este produsă de plantele marine, aşadar, putem doar estima cât sunt de importante aceste medii acvatice pentru ecosistemul nostru, şi este evidentă necesitatea protecţiei naturii şi în acest sens. Schimbarea climei şi comportamentul nedurabil constituie principalele ameninţări pentru oceane şi mări. Având 245 km de coastă marină, România trebuie să-şi îndeplinească şi în mod nemijlocit rolul în protecţia mărilor şi a resurselor marine.

Ținte:

  • Până în 2025, prevenirea și reducerea semnificativă a poluării marine de toate tipurile, în special de la activitățile terestre, inclusiv poluarea cu deșeuri marine și poluarea cu nutrienți
  • Până în 2030, gestionarea și protecția durabilă a ecosistemelor marine și costale, pentru a evita impactele negative semnificative, inclusiv prin consolidarea rezistenței acestora, și luarea de măsuri pentru restaurarea acestora, pentru a avea oceane sănătoase și productive
  • Minimizarea și gestionarea impactului acidificării oceanelor, inclusiv prin cooperare științifică sporită la toate nivelurile
  • Până în 2030, reglementarea eficientă a pescuitului și eliminarea pescuitului excesiv, ilegal, nedeclarat și nereglementat și a practicilor de pescuit distructive, și implementarea planurilor de management bazate pe știință, pentru a restabili stocurile de pește în cel mai scurt timp posibil, cel puțin la nivelurile care ar asigura un randament maxim durabil, după cum este determinat de caracteristicile biologice ale acestora
  • Până în 2020, conservarea a cel puțin 10 la sută din zonele costale și marine, în conformitate cu legislația națională și internațională și în baza celor mai bune evidențe științifice disponibile
  • Până în 2020, interzicerea formelor de subvenționare a pescuitului care contribuie la capacitatea excedentară și pescuitul excesiv, eliminarea subvențiilor care contribuie la pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat și abținerea de la introducerea unor subvenții noi de acest tip, recunoscând că tratamentul adecvat și eficient, special și diferențiat pentru țările cel mai puțin dezvoltate ar trebui să fie o parte integrantă a negocierii subvențiilor pentru pescuit in cadrul Organizației Mondiale a Comerțului
  • Până în 2030, creșterea beneficiilor economice pentru statele insulare mici și țările cel mai puțin dezvoltate, din utilizarea durabilă a resurselor marine, inclusiv prin gestionarea durabilă a pescuitului, acvaculturii și turismului

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Mai multe articole